EXCLUSIV | Roxana Ciuhulescu, marcată de operația de 9 ore a fiicei sale, Ana! Cât a costat intervenția și cum a reușit să strângă banii
Roxana Ciuhulescu a trecut prin mari emoții pentru operația de scolioză severă a fiicei sale de 15 ani, Ana. Acum, atât vedeta cât și fiica ei sunt bine, chiar foarte bine, greul a trecut iar recuperarea merge bine.
Despre tot ce a însemnat această operație, emoțiile și chinurile prin care au trecut atât fiica cât și mama, puterea de a merge mai departe și ajutorul primit din partea oamenilor pentru a putea face față intervenției chirurgicale de 9 ore și a tuturor costurilor care a presupus acest lucru, Roxana Ciuhulescu ne-a vorbit în exclusivitate pentru Ciao.ro! Cât de recunoscătoare este acum pentru tot Roxana Ciuhulescu și cum se completează cu soțul ei, Silviu Bulugioiu, care îi este mereu alături și o susține din toate punctele de vedere, citiți imediat!
Roxana Ciuhulescu, marcată de operația de 9 ore a fiicei sale, Ana!
Roxana Ciuhulescu, ai avut de trecut un mare hop cu operația de coloană a Anei! Cum se simte ea acum și cât de încrezătoare sunteți amândouă pe mai departe?
Pentru mine, operația ei a fost cel mai greu moment din viața mea, după decesul tatălui meu. Slavă Cerului, totul a decurs bine, iar acum Ana se recuperează, face zilnic kinetoterapie, nu are dureri și este mândră de spatele ei drept. Aparte de problemele de sănătate, dezvoltase și un complex de inferioritate, se îmbrăca în așa fel încât să nu i se vadă spatele, iar părul și-l lăsese lung ca să-i acopere defectul. Acum, odată și cu vindecarea inciziei, cred că va recăpăta încredere în ea și la vară vom merge să stăm la plajă împreună. Își dorește să se reapuce și de sport și asta se va întâmpla, cel mai probabil, peste 5 luni.
Cât a costat intervenția și cum a reușit să strângă banii Roxana Ciuhulescu
Operația a durat 9 ore și a costat 21.500 euro. Ce emoții te-au încercat când fiica ta se afla pe masă, sub supravegherea medicilor?
Acele 9 ore au fost un coșmar, 9 ore în care am simțit că mă sufoc și că nu mai simt nimic altceva din mediul exterior. Închideam ochii și încercam să vizualizez ce se întâmplă în sala de operații, apoi mă trezeam brusc tremurând, ca dintr-un șoc. Numai mamă să nu fii în astfel de situații. Norocul meu a fost omul meu care îmi este alaturi și la bine, și la greu. Am avut acele mâini care să mă strângă în brațe și să mă încurajeze.
Pentru ea, mititica, a fost cel mai greu, însă am fost și sunt așa de mândră de ea de cât de demnă și curajoasă a fost. Și-a dorit mult intervenția, era mereu ținută ca într-o menghină, corsetul ăla este un chin pentru toți copiii care sunt nevoiți să-l poarte. Citisem mult despre scolioza severă, mă documentasem și știam inclusiv de robotul Mazor X și de precizia acestui aparat. Este tehnologia cea mai avansată în chirurgie și a fost utilizată și în intervenția Anei. Operația a fost facută de echipa medicală condusa de dr.Alexandru Thiery avându-i alături și pe Raluca Ghiță, Ionela Codiță, Anca Vișan dar si asistenți, la spitalul Monza.
Cum ai reușit să faci rost de această sumă într-un timp așa de scurt?
Eram disperată, nu știam cum o să strâng toți banii, era mare suma și dacă nu aș fi obținut banii, cred ca aș fi fost în stare să-mi vând și un rinichi, numai să am bani să-i îndrept ei coloana, să nu mai aibă dureri și să nu mai simtă tot chinul ăsta.
Se spune că Dumnezeu lucrează prin oameni și chiar așa a fost. Și ce oameni! Îngerul păzitor al copilului meu se numește Vlad Plăcintă, directorul Asociației “Salvează o Inimă”, un om pe care sper că-l voi întâlni cât de curând și căruia am să-i dau o îmbrățisare din tot sufletul meu. Dumnealui a reușit să ne ajute prin strângere de fonduri, prin intermediul asociației. Eu nu am făcut tam-tam pe subiectul ăsta, am fost reticentă, însă dânsul a luat atitudine și tot prin OAMENI, scriu cu litere mari special, a reușit să strângă suma de care aveam nevoie. Mă înclin lor și nu știu dacă vreodată o să le pot mulțumi îndeajuns.
Campania a durat cred 8-9 zile și cu puțin înainte de operație m-a sunat și mi-a spus că s-au strâns banii. Nu-mi venea să cred, era o minune!
Pentru ce și cui îi ești recunoscătoare acum?
Sunt recunoscătoare întâi oamenilor care s-au mobilizat și au donat, îi sunt recunoscătoare domnului Vlad Plăcintă și Asociației “Salvează o Inimă”, medicului Alexandru Thiery, întregii echipe medicale a Spitalului Monza, dar și clinicii Recover care încă o ajută în terapii. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți! Ana a fost ajutată și salvată nu pentru că este copilul meu, ci pentru că încă există umanitate, iar OAMENII au empatizat. Am o recunoștință profundă pentru ei toți și mă bucur că deși viața este tot mai grea, sunt și suflete care ajută semenii lor.
Se poate spune că dupa divorț, problema de sănatate a Anei a fost cea mai mare încercare prin care ai trecut acum?
Divorțul a fost doar așa, o altă filă a vieții mele pe care am rescris-o repede, nu există termen de comparație cu el. Durere mai mare am simțit când tatăl meu a plecat la Ceruri, avea doar 37 ani, iar eu 10 ani.
Roxana Ciuhulescu, ce te motivează să mergi mai departe? De unde îți iei puterea să te aduni și să simți că trăiești, că faci totul bine acum?
Pentru mine, familia este pe primul plan, orice aș face. Ei sunt puterea și motivația mea și am să lupt pentru ei mereu. Când sunt căzută, mă reculeg prin rugaciune, merg la slujba de duminică, mă rog mereu. Mental mă ajută enorm și sportul, mă detașez de probleme și mă încarc cu energie pozitivă.
Cum se simte Ana acum? Are o viață normală, se bucură că s-a refăcut? Este încă în perioada de recuperare? Ce mai urmeaza pentru ea? Greul a trecut practic, nu?
Ana este din ce în ce mai bine, mulțumesc! Face kineto zilnic, merge la școală, a inceput să iasa și în parc, să se plimbe cu prietenii. În câteva luni se va reapuca de înot și va reîncepe o viață normală. Da, ce a fost mai greu a trecut. Ma bucur enorm că nu mai are dureri, că doarme și respiră bine. Scolioza severă o afectase enorm, dar acum viața ei a reintrat pe un făgaș normal.
Tatăl ei ține legătura cu ea? O întreabă cum se simte și de ce mai are nevoie? Contribuie la cheltuielile pentru fiica lui?
Tatăl ei o mai sună, da, vorbesc la telefon. Îi plătește pensia alimentară și cam atât, nu a fost niciodată prea implicat în viața ei, însă parinte nu e ăla care îți dă viață, ci cel care te crește. Silviu și-a dorit enorm o fetiță, iar când noi am apărut în viața lui, Ana a fost ca o binecuvântare pentru el. O iubește enorm, se ocupă de ea, o răsfață și o protejează. Împreună avem 3 copii, pe Tudor (26 ani) din căsătoria anterioară a lui Silviu, pe Ana (15 ani) din căsatoria mea anterioară, si pe Cezar, din căsătoria noastră. Ne-am mai fi dorit încă o fetiță, ca să echilibrăm balanța, dar….n-a fost să fie. Poate adoptăm una, nu excludem.
Practic, de ce s-a opus el intervenției pentru Ana, dacă asta era soluția cea mai bună pentru a se face bine?
Ca și mine, probabil că și el a refuzat ideea de intervenție chirurgicală. Eu, însă știu că am luptat pe toate fronturile ca s-o ajut, să nu ajungem la chirurgie, dar toate eforturile au fost inutile. Despre dumnealui, nu știu ce să spun, știu doar că a refuzat ideea de operație și implicit costurile, deci n-a contribuit cu nimic. Și nici pentru analize sau recuperare.
Cât de mult te solicită Cezar și de unde a moștenit el superbii ochi albaștri?
Cezar este un copil foarte sociabil, energic, isteț, dar și mereu pus pe pozne. Sunt zile în care nu știm de unde mai are atâta energie, cu greu ținem ritmul cu el. Pe lângă programul de grădiniță, “babuinul”, așa cum îi mai spune Silviu, merge și la înot sau fotbal. Îi place mult de antrenori și colaborează foarte bine cu ei, iar asta mă bucură. Amândoi parinții ne-am dori să ne calce pe urme, adică să facă handbal, însă acum este prea mic pentru acest sport. Vedem când mai crește…
Ochii i-a moștenit din familia lui Silviu, ei sunt jumătate nemți.
Îi place la gradiniță?
Da, îi place, chiar dacă sunt dimineți în care tragem de el să meargă. Este sociabil și iubește copiii, e tot timpul în căutare de prieteni, foarte repede se atașează și își dorește să facă activități comune.
Faci o pereche frumoasă alături de soțul tău! Este sprijinul tău cel mai mare în toate! Cum vă merge de când v-ați mutat în casă nouă și cum vă completați?
Silviu este sufletul meu pereche și mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a adus împreună. Este lângă mine mereu, mă susține în toate. Nu a fost de acord să plec la Survivor, însă pentru că știa că îmi doresc mult această experiență, m-a susținut, n-a avut încotro. Ne-am adaptat repede în căsuța noastră nouă. Ăsta a și fost motivul pentru care am rămas fără fonduri, totul am direcționat anul trecut, către cămin. Și ca orice român, și noi avem împrumut la bancă. Sunt timpuri dificile, însă împreună vom trece peste toate. Important este să fim sănătoși.
Care e cel mai mare impediment întâlnit vreodată pentru că ai cele mai lungi picioare? De exemplu, ai vrut vreodată să îți iei vreo mașină sau vreun pat și nu ai putut, din această cauză?
Am avut odată șansa să merg într-o cursă de raliu cu fostul mare pilot de Formula 1, Alain Prost. Dar ce să vezi? Nu mi-au încăput picioarele în mașină și efectiv am plâns de nervi. Eram echipată și pregatită să iau startul, însă nimeni nu s-a gândit că e posibil ca eu să nu încap pe scaunul co-pilotului. Și surpriză, am rămas cu buza umflată!
După ce principii te ghidezi acum în viața ta?
Fă ca fiecare clipă din viața ta să conteze!